Actul de la 23 August 1944
- un alt punct de vedere
Hai sa vorbim nitel de actul de la 23 august 1944, cu sinceritate, ca sa il parafrazez pe istoricul Florin Constantiniu. De ce a avut loc acest act, cum a avut loc si care au fost cele mai mari consecinte ale sale?
O sa incep cu o introducere, vorbind de unul dintre personajele principale ale evenimentelor din 23 august 1944, Ion Antonescu. Multi il compara pe Ion Antonescu cu Nicolae Ceausescu, vazand martiri in ambii. Insa lucrurile nu stau deloc asa, in timp ce sub coordonarea lui Nicolae Ceausescu s-a construit o tara si s-a dat enorm masei, oamenilor, Antonescu a distrus tot pe ce a pus mana. Antonescu, fara gluma, a fost probabil cel mai prost conducator roman din istoria Romaniei. Din cauza unor accese ciudate, a luat decizii extrem de dubioase, unii istorici spun ca din cauza unui sifilis tertiar, a unui neurosifilis, sifilisul fiind luat de Ion Antonescu pe vremea cand era tanar ofiter de cavalerie. Antonescu a fost nu numai fascist si valetul lui Hitler, acesta a fost totodata si criminal de razboi si un lider de razboi lipsit de viziune. Noi ne-am aliat cu o putere, Germania nazista, care contribuise activ la smulgerea NV Ardealului din trupul Romaniei si ne-am subordonat total militar si economic acestei puteri (legat de prezent, aceasta suna cumva cunoscut?) si am invadat URSS cu nazistii fara ca sa existe vreun tratat, vreo hartie, care sa reglementeze si sa recompenseze in vreun fel participarea noastra la razboiul Germaniei naziste. In aceste conditii, chiar daca Germania nazista invingea si se instituia o pax germanica, noi nu am fi primit niciodata NV Ardealului inapoi. Aventura ruseasca antonesciana a costat patria romana pierderea a 300.000 de militari in URSS, care, la fel ca si confratii lor din viitor, din Afganistan, au murit fara nicio noima. Apoi, ca urmare a ordinelor lui Antonescu, a fost executat masacrul de la Odessa, unde au fost ucisi 60.000 de evrei, au fost ucisi in lagarele de concentrare romanesti din Transnistria peste 250.000 de evrei si peste 20.000 de tigani. In concluzie, condamnarea lui Ion Antonescu, ca criminal de razboi si participant la agresiunea impotriva URSS, a fost pe deplin justificata.
De ce a avut loc puciul din 23 august 1944?
Aici o sa folosesc cele spuse de istoricul moldovean Anatol Petrencu, intr-un interviu dat lui Deutsche Welle. Daca se trece peste exagerarile antisovietice ale lui Petrencu, ca istoric (nu este cazul in extrasul de mai jos!), ce ramane este interesant. El vorbeste de Operatiunea Iasi-Chisinau, care a inceput pe 20 august 1944.
"Pregătirile pentru operațiunea Iași-Chișinău au început cu mult înainte de luna august. Conducerea armatei sovietice înțelegea bine că odată cu trecerea Prutului și înaintarea spre Ploiești, ei vor lipsi Germania nazistă de principala sursă de petrol. Pe de altă parte, conducerea României înțelegea că pierde războiul și încerca să găsească o soluție demnă de a ieși din această confruntare. Istoricul Anatol Petrencu consideră că operațiunea din vara anului 1944 a schimbat cursul războiului și a apropiat victoria Aliaților.
„Pe 20 august 1944, trupele sovietice și în special două armate, Frontul II Ucrainean, condus de Rodion Malinovski și Frontul III Ucrainean, al lui Tolbuhin au început ofensiva. Înțelegând importanța bătăliei comandamentul sovietic a pregătit lovitura din două direcții: de la nord la sud și din est spre vest în direcția Iași. Scopul lor era să încercuiască mai multe trupe germano-române, precum și să scoată România din război. În fața sovieticilor se aflau aproximativ 50 de divizii ale germanilor, numite grupul Armatelor Ucraina de Sud, și două armate române, printre care și armata a III-ea care se afla în zona Cetății Albe. Armata sovietică era bine dotată. Susținută de americanii, care le-au oferit ajutor tehnic, aceștia aveau în dotare deja celebrele tancuri T-34, dar și o armă nouă – o mașină de lansare a rachetelor, intrată în istorie cu numele Katiușa. Această excelență le-a permis să înainteze repede, iar operațiunea propriu-zis a durat până pe 29 august”".
Pe 20 august, in cadrul Operatiunii Iasi-Chisinau, trupele sovietice au spulberat apararea germano-romana, intrand dupa-amiaza in Iasi. In 21 august, sovieticii au finalizat cucerirea celui de-al doilea mare oras al Romaniei, dupa Bucuresti (Clujul fusese pierdut odata cu Diktatul, in august 1940). Aceasta a fost cauza pentru care s-a declansat puciul din 23 august 1944, din cauza ca sovieticii intrasera in tara si isi fixasera un cap de pod major prin intermediul Iasiului cucerit. Era clar ca era inevitabila cucerirea restului Romaniei de catre sovietici, intrebarea era doar cat timp va trece pana cand sovieticii vor cuceri intreaga Romanie. Apoi, mai era, bineinteles, problema NV Ardealului, care la acel moment era parte a Ungariei ca urmare a Diktatului din august 1941, care ramanea periculos in aer daca nu se iesea rapid din razboiul dus alaturi de nazisti si se intorceau armele impotriva acestora.
Cum a avut loc puciul?
In jurul regelui Mihai se coagulase o clica de generali rejectati din diverse motive de Antonescu. Acestia l-au convins pe marioneta lor, Mihai, sa il aresteze pe Antonescu, daca acesta nu accepta iesirea din razboiul dus alaturi de Germania si sa dea declaratia pentru tara, prin care Romania intorcea armele impotriva nemtilor. Pucistii sperau, in mod naiv, ca dupa razboi se va reveni la regimul burghezo-mosieresc anterior, unul in care ei vor fi noii stapani. Vor avea o surpriza.
Insa pucistii aveau o problema. Voiau sa coopteze comunisti importanti in actiune, ca sa ii imbuneze pe sovietici, insa nu aveau pe cine, pentru ca represiunea impotriva comunistilor fusese atat de puternica incat toti comunistii, in afara de cativa, putini, care fugisera din tara, in URSS, erau in captivitate. Reprezentativ este cazul tov. Nicolae Ceausescu, care ar fi trebuit sa fie eliberat inca din 1943, insa a fost tinut abuziv in detentie, pana la eliberarea sa, in august 1944, din lagarul de la Targu Jiu. Cu greu a fost gasit Lucretiu Patrascanu, care l-a cooptat in operatiune pe Emil Bodnaras. Asa dupa cum stim toti, Antonescu a fost arestat, iar regele, marioneta generalilor pucisti, a dat declaratia pentru tara, prin care unilateral regele anunta iesirea din alianta cu nazistii si trecerea de partea aliatilor. Aceasta unilateralitate ne va costa, deoarece sovieticii au luat prizonieri in drumul lor spre Bucuresti. Este adevarat si ca unii comandanti romani au refuzat sa asculte de ordinul regelui si au luptat in continuare impotriva sovieticilor.
Armistitiul va fi semnat la 12 septembrie 1944. Dupa arestare, Ion Antonescu este inchis impreuna cu Mihai Antonescu in camera-seif din palatul regal, apoi cei doi sunt predati lui Bodnaras, care conducea un grup de chelneri comunisti. Acestia i-au dus pe cei doi Antonesti intr-o casa conspirativa din cartierul Vatra Luminoasa. De aici incolo pentru Ion Antonescu incepe drumul care il va duce intai in detentie in Rusia, apoi in fata completului de judecata, in Bucuresti, care il va condamna la moarte si in final la inchisoarea Rahova, de unde va fi scos ca sa fie dus si asezat in fata plutonului de executie.
Care au fost cele mai mari consecinte ale actului din 23 august 1944?
Sovieticii au castigat enorm prin acest act. Durata razboiului a fost scurtata cu luni bune de zile, sovieticii nemaipierzand un numar impresionant de oameni, undeva la un minimum de 200.000 de oameni.
Apoi actul de la 23 august a consfintit inceperea instalarii in Romania a celei mai umane oranduiri din istoria omenirii, oranduirea socialista.
Insa eliberarea Ardealului si alungarea trupelor horthyste si naziste, la 25 octombrie 1944, nu a insemnat ca Ardealul a revenit automat Romaniei. Nu cu mult inainte de actul din august 1944, Stalin, omul de otel, primise de la consilierii sai o analiza referitoare la optiunile legate de statalitatea Romaniei dupa razboi. Concluzia era clara, partea din Ardeal pierduta de Romania trebuia sa ramana Ungariei, in scopul slabirii si domesticirii Romaniei, profund antisovietica prin guvernarile sale de pana atunci, asa cum azi, aceasta, prin liderii sai, este profund antiruseasca. Stalin a ignorat acest sfat. Conform lui Gheorghe Apostol, la Stalin, dupa razboi si inainte de incheierea tratatelor de pace de la Paris, din 1947, a venit delegatia liderilor de partid maghiari, care i-au solicitat lui Stalin ca partea din Ardeal obtinuta de Ungaria ca urmare a Diktatului din august 1940 sa ramana integral sau macar partial Ungariei. Stalin i-a refuzat pe liderii maghiari spunand: "Romanii au avut un 23 august, voi nu!". Revenirea Ardealului la Romania va fi consfintita prin tratatul de pace de la Paris, din 1947, semnat intre Romania, ca fost parte a Axei si tara invinsa si Aliati.
(preluat Bogdan Nicolae Voicu)
Cu toate părțile gri, neclare ca la orice agresiune într-un stat, actul de la 23 August 1944 a fost benefic pentru România. Procesul generalului Antonescu a fost pe deplin justificat!
Orice încercare de reabilitate a generalului așa cum e propovăduită azi de legionarii zilelor noastre și de cei vânduți cauzei lor, e o dovadă de imbecilitate indiferent de gradul de cultură cu care se laudă!
Traiectoria luată de România după 23 August 1944 a fost una mult mai naturală decât multe situații dubioase din istorie, inclusiv după Lovitura de Stat din 1989!
Dar 23 August 1944 a fost, s-a dus. Azi aveți ocazia să scăpați iar țara de nazism! Dar fără Armata Roșie!
Pentru cei care critică ajutorul Rusiei oferit la 23-Aug-1944, le propun să dovedească și să elibereze singuri țara de sub ocupația nazistă a lui Iohannis.
Cine vede doar invazia rușilor din 23-Aug-1944, fără să vadă toate cele realizate de poporul român în vremurile democrației populare, ... e un imbecil.
Capodopere cinematografice gen Maria-Mirabela, Veronica, filme istorice, de aventuri, de tinerețe frumoasă, nu vor fi niciodată posibile în acest kakapitaliSSm.
Comentarii
Trimiteți un comentariu