[Poesys] COVIDUCIFER

COVIDUCIFER


A fost odată ca-n povești,
Ca nicăieri pe afară,
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasă țară.

Și era una la părinți
Și mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinți
Și luna între stele.

Din calea falnicilor hoți
Ea pasul și-l îndreaptă
Lângă uzine unde-n colț
Măreț viitor așteaptă.

Privea în zare cum pe mări
Răsare și străluce,
Pe a oceanelor cărări
Mărfuri multe duce.

Dar din pândă de sub palton
... Apare ghinionul
Vrea și spitale de carton
El este francmasonul.

O vede azi, o vede mâine,
Astfel dorința-i para
El iar, privind de săptămâni,
Îi cade-n ciudă țara.

Cu texte o îmbie
Despre drepturi călcate
Și despre vreo democrație
Cu capetele sparte.

Cum ea pe coate sta
Visând vise deșarte
De dorul lor și inima
Și sufletu-i se-mparte.

Și cât de viu s-aprinde el
În orișicare seară,
La umbra pupitrului fidel
Când cifre o să ceară.

Și când în pat se-ntinde drept
Țara ca să se culce,
Îi pune mâinile pe piept,
Și-nchide geana-i dulce.

Și din oglindă curmeziș
Pe trupu-i se revarsă,
Pe ochii mari, bătând închiși
Pe fața ei întoarsă.

Ea îl primea cu un vot-bis
El râde în oglindă,
Cu o hoție, adânc în vis
La suflet să o prindă.

Iar ea vorbind de el în somn,
Oftând din greu suspină
– „O, dulce-al nopții mele domn,
Să cred că n-ai vreo vină?”

Cobori în jos, Coviducifer blând,
Alunecând pe-un ac,
Pătrunde-n ADN și-n gând
Și dă-mi viața de drac.

El ascultă triumfător
Se aprinde și mai tare
Și se aruncă fulgerător,
De se cufundă în bale.

Și apa unde-a fost căzut
În cercuri se rotește,
Și din adânc necunoscut
Un mândru drac sporește.

Ușor el trece la alegeri de prag
Pe marginea marjei de eroare
Și ține-n mână un toiag
Încununat cu servitoare.

Deși pare un tânăr voevod
Cu păr de aur moale,
În gâturi însă pune nod
Dacă-l întrebi agale.

Iar umbra feței străvezii
E albă ca de ceară -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie-n afară.

– „Din sfera mea venii cu greu
Ca să-mi împlinesc chemarea,
Mafia este tatăl meu
Și muma-i injectarea.

Ca în ADN-ul tău să vin,
Să te privesc de-aproape,
Ți-am pus și camere sangvin 
Cin' vrea nu poa' să scape.

”O, vin', poporul meu supus,
Dreptatea ta o lasă;
Eu sunt Luciferul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.”

”Colo-n spitale de mărgean
Te-oi duce veacuri multe,
Pân' toată lumea în ocean
De mine o s-asculte."

– „O, ești drăcos, cum numa-n vis
Un demon se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată”

Străin la vorbă și la port,
Lucești fără de viață,
Căci eu sunt vie, tu ești mort,
Și ochiul tău mă-ngheață."


***

Trecu un vot, trecură trei
Și iarăși, votarea vine
Coviducifer e deasupra ei
Cu frazele-i șovine.

Ea trebui de cel străin
Aminte să-și aducă
Și de al valurilor vaccin
Îi vine-un dor de ducă

– „Cobori în jos, vaccin blând,
Alunecând pe-un ac
Pătrunde-n ADN și în gând
Cu soarta să mă-mpac.”

Cum el din cer o auzi,
Se-aprinse cu plăcere,
Iar ceru-ncepe a roti
În locul unde zbiere;

În aer rumene văpăi
Se-ntind pe lumea-ntreagă,
Și din a haosului văi
Un hândru chip se-ncheagă;

Pe negre vițele-i de păr
Coroana prea grea pare,
Venea plutind în neadevăr
Scăldat în pișetoare.

Cad din țoalele-i străine
Marmoreele brațe,
Prost sau precaut vine
Și palid e la față;

Doar ochii mari și bulbucați
Lucesc adânc himeric,
Ca două patimi fără saț
Și pline de-ntuneric.

– „Din orașul meu venii cu greu
Ca să te-ascult ș-acuma,
Mafia este tatăl meu,
Iar vaccinarea-i muma;”

”O, vin', poporul meu supus,
Dreptatea ta o lasă;
Eu sunt Luciferul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.”

”O, vin', cu părul tău bălai
Să sting cununi de stele,
În ale mele lagăre să stai
Legat cu lanțuri grele."

– „O, ești frumos cum numa-n vis
Un demon se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată!

Mă dor de crudul tău amor
A pieptului meu coarde,
Și ochii mari și grei mă dor,
Injecția ta mă arde."

– „Dar cum ai vrea să mă cobor?
Au nu-nțelegi tu oare,
Cum că eu sunt nemuritor,
Și tu ești cerșetoare?"

– „Nu caut vorbe pe ales,
Nici știu cum aș începe -
Deși vorbești pe înțeles,
Eu nu te pot pricepe;”

”Dar dacă vrei cu crezământ
Să te-ndrăgesc pe tine,
Tu te coboară pe pământ,
Fii muncitor ca mine."

– „Tu-mi ceri chiar nemurirea mea
În schimb pe-o lopată
De ai putea să știi asemenea
Cât te iubesc pe toată.

Da, mă voi crește din păcat,
Primind o aceeași lege;
Cu mafia sunt legat,
Nu voi să mă dezlege."

Și se tot duce... S-a tot dus.
De dragul unui vaccin 
S-a rupt din locul lui de sus,
La schi mergând puțin.

Și se tot duce... S-a tot dus.
De la adenocrom bineînțeles
S-a rupt din locul lui de sus,
La schi mergând mai des.

***

În vremea asta neaVaccin
Viclean copil de casă,
Ce umple sângele puțin
Mesenilor la masă.

Un paj ce poartă pas cu pas
A-mpărătesii rochii,
Băiat din flori și de pripas,
Dar îndrăzneț cu ochii,


....


”Trăind în cercul vostru strâmt
Ghinionul vă petrece,
Iar eu în lumea mea mă simt
Nemuritor și rece.” - KWI

... Gata!

==========================
Citește și...









 

Comentarii