Bunicul Kropotkin și lecția lui: de ce întrajutorarea este salvatoare și concurența e distructivă?
Acum ceva timp fostul aristocrat Kropotkin, devenit unul din fundatorii anarhismului, s-a stins. Se fac 101 ani - 8 februarie 1921.
Vine dintr-o veche familie de aristocrați ruși - era kneaz. Despre el spuneau ironic revoluționarii ruși: are atâta ”sânge albastru” că e mult mai legitim ca el să devină țar decât toată pleiada țarilor care s-au perindat.
El a ales însă să lupte împotriva intereselor clasei din care făcea parte și să devină unul dintre cei mai mari dușmani ai țarismului rus. Viața lui este spectaculoasă: Siberia, exil, studii de teren, geografie, studii sociale, activitate politică.
Când eram mai tânăr am citit câteva cărți fundamentale scrise de acest bunic genial. Îi zic bunic căci mereu mi l-am imaginat așa cum îl văzusem în poze: un bătrân matusalemic cu barba aia imensă. Bun. Ce spunea el este de fapt ce trăiam eu la ai mei: pentru mine suna ceva profund creștin. Era ca în chibuțul meu.
Cel mai mult mi-a plăcut cartea Întrajutorarea ca factor al evoluției / Mutual Aid: A Factor of Evolution.
Ce spune bunelul? Spune că Ajutorul reciproc, întrajutorarea și concurența sunt două căi de a rezolva aceeași problemă. Sunt două soluții diferite, tehnici diferite de a soluționa una și aceeași problemă.
Ce alegem? Ce cale e mai bună în dezvoltarea umană?
Bunicul Kropotkin spune că întrajutorarea, solidaritatea și ajutorul social este o cale mult mai bună și mai solidă în dezvoltarea societății umane decât concurența.
Omenirea s-a dezvolta și a ieșit din starea ”naturală”, din subdezvoltare, nu pentru că a concurat ci pentru că a știut să coopereze, să se ajute, să împartă, să distribuie, să se solidarizeze. Concurența în sânul comunității e ceva nociv și distructiv – e ca un război civil. Concurența acceptabilă e doar în afara ”speciei” nu în interiorul ei.
El pornește cu exemple de la furnici și albine trecând prin diverse forme de organizare ale animalelor până la analiza unor grupuri umane. În definitiv ce e familia sau comunitățile mici precum triburile, satele etc.?
Kropotkin susține că existență ar trebui înțeleasă ca o luptă între specii și întrajutorare în cadrul speciilor. Ajutorul reciproc, solidaritatea, distribuția sunt motoarele progresului nu concurența. Problemele comunității sunt mai ușor de rezolvat împreună, de găsit soluții împreună, decât pe cont propriu luptând împotriva celuilalt, cu soluții individuale.
Concurența în interiorul grupului scoate de multe ori din om cele mai nocive calități: învinge cel fără scrupule, cel care știe să fie cel mai distructiv nu neapărat cel mai bun. Cum ar fi ca mama și tata să concureze în fața copiilor, iar copiii toți să concureze între ei și toată familia să fie un grup de SRLuri individuale concurente? Un iad sigur care ar transforma totul în scrum.
Binele nu e concurent dar construiește: și când se sacrifică construiește. Răul e cel mai concurent dar distruge: și când construiește produce abis și depresie.
Bunicul Kropotkin mi s-a părut mereu foarte ”evanghelic”. Cu toate că el vorbește nu de morală ci de mecanisme sociale, construcții sociale. Nu e deloc religios. Tot discursul lui pune accent pe o democrație internă, non ierarhică care are la bază întrajutorarea, redistribuția, solidaritatea. Profund comunitar. Un om al păcii nu al războiului.
Astăzi pentru astfel de idei ar fi la stâlpul infamiei. Azi când valoarea supremă însemnă: să privatizăm aerul, poți să-ți vinzi părinții și copiii dacă aduce profit. Doar călcând peste cadavre vei reuși: celălalt ca resursă de profit. Omul ca resursă.
Bunicul Kropotkin chiar pare azi un bătrân periculos și bun de legat. Dar tot mai actual. Vă rog să nu-l citiți dacă vă temeți de bunătate și inteligență. Și dacă iubiți societatea-război. Vă poate defecta.
(Sursa: Vasile Ernu)
==========================
Citește și ... dă-l mai departe!
A devenit ceva banal...
Astăzi mai arde un spital
De-acum în această pande-hoție
... O să tot fie.
Ferească Dumnezeu-prea-Sfântul
Să nu ardă tot Pământul.
Pământul poate hrăni, sute de miliarde
Dacă n-ar trebui să-i hrănească pe avari
Care pun în aplicare planuri revanșarde
Să adune și mai mulți gologani.
Dacă n-ar trebui să-i hrănească pe avari
Care pun în aplicare planuri revanșarde
Să adune și mai mulți gologani.
Fă tu Doamne, o binecuvântare
Care acolo unde merită să-i lovească
După durerea acestor bătrâni care
Doar la tine mai găsesc lacrima ștearsă.
Te-au ucis când țara renăscu
Prin hărnicia ta monumentală
Și demnitatea națională,
Comandante, Ceaușescu!
Prin hărnicia ta monumentală
Și demnitatea națională,
Comandante, Ceaușescu!
......................... Partidul promite
..... etc
Comentarii
Trimiteți un comentariu