Când ...
de Ciprian Dragne
Când veți vedea cămila că bea apă
Din Eufrat și de la Marea Moartă
Să știți că vine vremea de război
Și că urgia vine peste noi.
Când veți vedea că vând șobolanii țara
Și când golanii jefuiesc cămara
Vreme de pustiire vine
Și pentru țară dar și pentru tine.
Când veți vedea că scot colții vecinii
Ca să vă rupă pâinea toți hainii
Să știți că vine vremea să se rupă iară
A noastră țară multi-milenară.
Când veți vedea că un nou templu se clădește
Peste ruinele neamului de pește
Să știți că acolo se va întrona Xatana
Peste întreaga lume va arunca năframa.
În plasa lui el prinde înmiit
Doar pește plascizat și putrezit
Dar mulți vor cădea în a lui capcană
Deși chiar slujitorii lui poartă sutană.
Când veți vedea că vor ca să vă schimbe
Natura sângelui de miel în grupa celui ce se vinde
Veți știi că este în pregătire
Urgie și război de pârjolire.
Când vor goli biserici și spitale
Și guturaiul va fi boala cea mai mare
Să știți că vremea însemnării vine
Cu semnul fiarei de covidoime.
Când veți gusta din aluatul pribegiei
Amestecat cu otrava lacomiei
Veți ști că timp de secetă urmează
Și viața ta nimic nu valorează.
Veți vedea România ruptă iar în trei
De marile puteri și de mișei
Și nici atunci n-o să mai realizați
Că ați vândut o patrie de frați.
Dar nu sunt astea ca teama să renască
Ci ca să știți că din nădejdea voastră
Și din cenușa neamurilor toate
Se va clădi o noua libertate.
De nu veți face iar din comunitate
Un scop de viață și de moarte
Nu veți primi ca patria să prindă rădăcină
Și veți trăi așa tot în ruină.
Dar ăst razboi e pentru voi
Ca ați vândut morminte de eroi
Dar nu e pentru totală nimicire
Ci tot spre o speranță și iubire.
Iar ăst război e pentru toți
O vănturare de mișei și hoți
Și un nou pas spre marea judecată
Căci barca a luat prea multă apă.
Osman va părăsi pământul
Pe care și-a clădit cuvântul
Iar puntea va fi stăpânită iară
De Grecia cea milenară.
Când veți vedea că vor să prăduiască
Gradina Maicii cu fire Dumnezeiască
Să știți că se cutremură și Cerul
De cum ne e în pregătire fierul.
Vor să ne însemneze pe vecie
Cu al lor semn de spițerie
Și deși scrie farmacie
Tot e făcut cu gusturi din drăcie.
Urgia asta e adâncă
În inima care s-a făcut stâncă
Dar să știți că vremea e aproape
Și numai Dumnezeu o să ne scape.
Deci vremuri de prigoană vine
Cu 20 de ani de văi și de coline
Dar până când veți și trăii această clipă de strâmtorare
Mai e răgaz de-o rugăciune și de o îmbrățișare.
București, 04 August 2020
Alte poezii/parodii....
Comentarii
Trimiteți un comentariu