Din istoria trădării la români
Un material de Doru Pop:
Din istoria trădării la români: Cine l-a trădat pe Horea pentru 30 de galbeni și al cui este gorunul?
În ultimul timp se tot vorbește despre rolul baronului Samuel Brukenthal în executarea lui Horea. Numai că trădătorii răscoalei lui Horea (el însuși numindu-se pe sine în proclamații Ursu Nicula) au fost capii bisericii „neunite”. Arestarea lui Horea însuși a fost făcută la îndemnul și cu binecuvântarea protopopului ortodox din Abrud, Iosif Adamovici. Protopopul a fost personal implicat nu doar în prinderea lui Horea, ci și în capturarea fiului adoptiv al acestuia, numit în unele documente Ursu Uibaru, care a fost prins cu o lună înainte de tatăl său. De fapt capii Bisericii ortodoxe au fost folosiți pe tot parcursul revoltei iobagilor români atât în „pacificarea” răsculaților, cât și în arestarea acestora la finalul revoltelor. Mulți au fost premiați pentru rolul lor în înăbușirea revoltei țărănești. În găsirea vinovaților ofițerii armatei austriece erau însoțiți de câte un preot „neunit”. La sfârșitul tragicelor evenimente din 1784 episcopul Ghedeon Nichitici primește 1000 de florini de aur, iar episcopul ortodox de Arad, Petru Popovici, primește 800 de florini, în vreme ce Adamovici este recompensat chiar și cu o medalie de aur pe lângă cei treizeci de ducați încasați pentru vinderea lui Ursu.
În epocă exista chiar și o competiție între preoții „neuniți” și cei uniți, documentele oficiale consemnează că preoţii greco-catolici din Câmpeni protestau împotriva recompensării lui Abramovici, susținând că ei și credincioșii lor câmpenari ar fi meritat recompensele bănești. Aceste documente, publicate de profesorul David Prodan confirmă că cei care l-au capturat pe Horea și care au fost recompensați cu 70 de ducați de aur și cu eliberarea din „obăgie” erau consângeni ai liderului revoltelor. Aceștia nu numai că nu se rușinau de faptele lor, dar în februarie 1785 au participat la o mare serbare publică unde li s-au decernat premiile și au primit „starea de libertini”. Deși ei nu știau, împăratul Iosif II va desființa iobăgia la numai șase luni de la executarea lui Nicolae Ursu.
Cert este că prinderea fizică a lui Horea și a lui Cloșca a fost făcută de către vecinii și adeseori cunoscuții lor. Echipa de trădători a fost compusă din fraţii Nuțu și Ion Matieș din Albac, însoțiți de Gheorghe, Vasile și Simion Matieş, împreună cu Simion, Iacob şi Dumitru Neagu, precum și de Ștefan Trif. La prinderea lui Crișan au participat popa Moise din Cărpiniș, Moise cel tânăr, fiul preotului, Ion Clisaru din Abrud, Ion, Todor şi gornicul Irimie Soil, Lazăr Latea toţi din Cărpiniş, Todor şi Ion Holobut din Şasa- Lupşa, Todor Momen din Lupşa și popa Simion din Şasa-Lupşa.
O altă informație trecută rapid cu vederea de istoricii noștri este aceea că satul Țebea, considerat „Panteonul moților”, locul sacru unde se află celebrul „gorun al lui Horea”, a fost recompensat după tragerea pe roată a lui Horea și Cloșca, urmată de alte sute de execuții similare. Întregul sat a fost scutit de dări timp de un an pentru că „nu s-a dat cu răufăcătorii” și chiar a adăpostit nobili maghiari fugari, iar preotul din Țebea, care a contribuit la această faptă vrednică, a primit o pensie de 200 de florini pe viaţă!
...................
Alte informații:
Planul pentru prinderea lui Horea şi Cloşca a fost întocmit de brigadierul silvic Anton Meltzer din oraşul Abrud. Tot el a primit sarcina de a-i depista pe „fraţii de cruce ai lui Horea“. Pentru început, gornicul a propus ca o trupă de cătane(militari) austriece să staţioneze în satul natal al lui Horea, aflat la poalele munţilor în care se ascundeau căpitanii răsculaţilor. De punerea în practică a planului s-au ocupat ţărani români din comuna Râu Mare, consăteni ai lui Horea, care au ales calea trădării. Oamenii aveau două calităţi importante:cunoşteau bine munţii şi întreg ţinutul şi puteau să se apropie cu mult curaj de Horea, ca prieteni.
„Echipa de trădători“ a fost formată din fraţii Nutu de 50 de ani şi Ion de 32 de ani, împreună cu Gheorghe, Vasile şi Simion Matieş, cu Simion, Iacob şi Dumitru Neagu şi cu Ştefan Trif. Fiecare a primit câte un paşaport, ca să poată trece nestingheriţi de străjile militare şi promisiunea că vor încasa, la sfârşitul misiunii, 300 de galbeni şi vor scăpa de iobăgie(iobagii nu se bucurau de libertate personală, nici de dreptul de proprietate, şi trăiau ca muncitoi agricoli pe pămînturile stăpânilor n.r.)
Comentarii
Trimiteți un comentariu