Blestament
după Tudor Arghezi
Nu veți lăsa drept țară, după moarte,
Decât un nume adunat pe-o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Printre ruine de fabrici furate
Pe brânci de străbuni mei lucrate
Din care, tânăr, să furi te-ai apucat se știe
Din țara mea ai făcut hoțule o colonie.
V-ați așezat mafia căpătâi,
Minciuna e hrişovul vostru cel dintâi.
Ați furat tot, fără rușine
Păduri și fabrici și uzine
Și glia toată strămoșească
Și chiar mormintele eroilor din brazdă
Al robilor cu săricile, pline
De osemintele vărsate pentru tine.
Ca să schimbați, acum, ultima oară
Țara-n mișei şi brazda-n altă țară
Serviciile au furat, dintre sclavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul tău cu-ndemnuri pentru vite
Tu am ivit sloganuri potrivite
Şi leagane urmaşilor stăpâni.
Şi, jefuite mii de săptămâni
Pe draci ți i-ai făcut icoane,
Făcuși din oameni lacrimi şi coroane.
Mierea ai preschimbat-o în venin
Furând puterea ei puțin câte puțin.
Ai luat o turmă, şi furând uşure
Ai pus-o când să-mbie, când să-njure.
Ai luat cenuşa morţilor din vatră
Şi ai făcut-o voturi de răsplată
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Mințind prin pliscul datoriei tale.
Corupţii sunt ca lupii nesătui
Puterea lor stă-n haita fără căpătâi.
Corupţii-s ca hienele nesățioase
Ce-nfulecă totul de pe oase.
Durerea țării surdă şi amară
Nu mai răsună pe nici o vioară,
Căci ascultând-o ar mai fi jucat
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
Din fabrici și uzine pentru noi
Ai refăcut iar bube și noroi
Iscat-ai datorii şi preţuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbăveste-ncet pedepsitor
Odrasla vie-a crimei tuturor
Căci nedreptatea se sucește în morminte.
Te-ai făcut frate cu dracu
... Ca să iei caimacu.
De frate cu dracu te-ai făcut
Inima la draci ți-ai vândut
Din frăția dracilor faci acum parte
Fugi diavole în pustietate
Nedreptăţirea ramurei obscure
Ieşită la-ntuneric din pădure
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Duhoarea hoțiilor de ani întregi.
Întinsă leneşă pe canapea,
Țara suferă în cartea mea.
E plină țara de presă cumpărată
Până și libertatea azi e o privată
Se scriu multe, dar prea multe degeaba
Și nu-nțelegem unde este graba
Sunteți mânați prin circul pandemiei
Spre lagărul conștiinței și-al mâniei
Slova de foc şi bărbăția aiurită
Împerechiate-n țară se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte
Omul a scris-o, hoțul o citeşte,
Făr-a cunoaşte ca-n adâncul ei
Zace mânia bunilor mei.
E atât de multă nedreptate
Că aș mai scrie înc-o carte
Dară mai bine lăsăm boala
Și începem mai 'nainte cu răscoala.
Comentarii
Trimiteți un comentariu