Deșteaptă-te, române ... dacă dorești un mâine.

Deșteaptă-te, române, dacă dorești un mâine.

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră guwernanții cei golani

Și nu-ți mai vinde votul pe cei 30 de bani

Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă

La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge dacoman,

Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Curajul și dreptatea moștenite din vechime 

Și triumfător în lupte, un nume dacian.

Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,

Cum mai stau ca brazi în munte voinici, doar câteva mii;

Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,

Ca să curețe țara de cei ce-au făcut mișelii

Căci restul de bărbați, juni, tineri, ducă-se pe pustii.

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,

Româna națiune, ai voștri strănepoți,

Și n-așteptați dreptatea de la niște patrihoți

Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,

"Viața-n libertate ori moarte" strigăm toți.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate

Otrava ce vă este picurată de tradatori de frați

De jalnica udemerime și gloata lor de sloate

Și oarba neunire la Prut și la Carpați

Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,

Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați.

O țară jefuită de naziști și de putori

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fiii-și azi mână d-ajutor,

Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,

Ce-n astfel de pericol s-ar face vânzători.

De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,

Când patria sau mama, cu inima duioasă,

Va cere ca să trecem prin sabie și foc,

Pe cei care ne-au impus al lor ghinion sau nenoroc.

N-ajunge iataganul barbarei semilune,

A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;

Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,

Până-n străfundul genei vor ca să o înghițim

Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim.

N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;

În Ardeal se duce adevărata bătălie 

Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,

Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm.

Români din colțurile lumii, acum ori niciodată

Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri.

Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată

Și porturi și pamânturi și chiar patria toată

Prin intrigă și silă, viclene uneltiri.

Preoți, luați crucea-n mână căci oastea e creștină,

Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Pentru Hristos și țară, și pentru legământ

Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ.