Trădarea națională
Întâmplările despre care o să scriu azi sunt de o importanță majoră pentru România, le știu de la unul dintre miniștrii participanți, iar concluzia lor ar trebui să aibă un impact major pentru politica economică și externă a României.
Cum le cunosc de la unul dintre participanții direcți, unele detalii și nume le protejez pentru că sunt amănunte de politică externă a altor state, inclusiv a României, cu impact actual.
In 1978 Nicolae Ceaușescu este invitat la Casa Albă de Jimmy Carter, președintele SUA.
In timpul discuțiilor din Biroul Oval, într-o atmosferă relaxată, Jimmy Carter îi cere lui Nicolae Ceaușescu să obțină de la Yasser Arafat, la acea dată președintele OEP ( Organizației pentru Eliberarea Palestinei) un armistițiu pe o perioadă cât mai lungă. Carter, care știa că Ceaușescu poate obține acest armistițiu, îi spune lui Ceaușescu inclusiv motivul acestei cereri, unul destul de bine întemeiat. Inainte de a fi de acord, Nicolae Ceaușescu pune două condiții: Acordarea Clauzei Națiunii Celei Mai Favorizate României și a doua, acordarea unui număr de licențe pentru industria românească. Cum numărul de licențe cerut de Ceaușescu era enorm în concepția americanilor, se duce o negociere de o noapte între partea română și cea americană. Ceaușescu și miniștrii lui obțin direct o parte de licențe, urmând ca o altă parte la fel de mare din celelalte licențe să fie obținute în mod ,,indirect”. Acest mod ,,indirect” este uluitor, el însuși putând fi un subiect de carte. Practic se obțineau licențe cu știrea americanilor, dar fără ca ei oficial să știe. Poate o să vorbesc odată, când se va putea, despre acest acord nescris, cu rezultate enorm de mari pentru dezvoltarea industrială a României. Cert este că în urma acestor acorduri, industria Românească a explodat, realizată cu componente ale industriei americane sau cu copii autorizate (oficial nu) ale acestora. Zeci de Intreprinderi au fost construite pe baza acestor acorduri iar România, la rândul ei, a construit ulterior direct astfel de întreprinderi în alte țări.
In timpul discuțiilor din Biroul Oval, într-o atmosferă relaxată, Jimmy Carter îi cere lui Nicolae Ceaușescu să obțină de la Yasser Arafat, la acea dată președintele OEP ( Organizației pentru Eliberarea Palestinei) un armistițiu pe o perioadă cât mai lungă. Carter, care știa că Ceaușescu poate obține acest armistițiu, îi spune lui Ceaușescu inclusiv motivul acestei cereri, unul destul de bine întemeiat. Inainte de a fi de acord, Nicolae Ceaușescu pune două condiții: Acordarea Clauzei Națiunii Celei Mai Favorizate României și a doua, acordarea unui număr de licențe pentru industria românească. Cum numărul de licențe cerut de Ceaușescu era enorm în concepția americanilor, se duce o negociere de o noapte între partea română și cea americană. Ceaușescu și miniștrii lui obțin direct o parte de licențe, urmând ca o altă parte la fel de mare din celelalte licențe să fie obținute în mod ,,indirect”. Acest mod ,,indirect” este uluitor, el însuși putând fi un subiect de carte. Practic se obțineau licențe cu știrea americanilor, dar fără ca ei oficial să știe. Poate o să vorbesc odată, când se va putea, despre acest acord nescris, cu rezultate enorm de mari pentru dezvoltarea industrială a României. Cert este că în urma acestor acorduri, industria Românească a explodat, realizată cu componente ale industriei americane sau cu copii autorizate (oficial nu) ale acestora. Zeci de Intreprinderi au fost construite pe baza acestor acorduri iar România, la rândul ei, a construit ulterior direct astfel de întreprinderi în alte țări.
La finalul întâlnirii, Carter îl întreabă pe Nicolae Ceaușescu ce program are în ziua următoare, o întrebare de politețe, pentru că programul era cunoscut.
- Mergem în Texas, răspunde Ceaușescu.
- Nu vreți să mergeți până la centrul de cercetare H., avem acolo cel mai mare centru de cercetare din lume?
- I-auzi Ștefane( Ștefan Andrei), câte zile avem în Texas?
- Două, toa’șu președinte.
- Fă-o una, mergem la H.
La Centrul de Cercetare a mers o delegație formată din Nicolae și Elena Ceaușescu și încă trei miniștri ai Cabinetului.
După ce au intrat, au fost suiți în niște mici vehicole și au trecut printr-un culoar lung, care avea de o parte și de alta calculatoare care mergeau. 1978, acum patruzeci și unu de ani, Nicolae Ceaușescu și mica delegație se uitau perplecși la pereții plini de calculatoare, și nu le venea să creadă ce văd. În fine, ajung într-o sală mare, în care era un ecran imens, în fața căruia au fost invitați de către Directorul Centrului.
- Mergem în Texas, răspunde Ceaușescu.
- Nu vreți să mergeți până la centrul de cercetare H., avem acolo cel mai mare centru de cercetare din lume?
- I-auzi Ștefane( Ștefan Andrei), câte zile avem în Texas?
- Două, toa’șu președinte.
- Fă-o una, mergem la H.
La Centrul de Cercetare a mers o delegație formată din Nicolae și Elena Ceaușescu și încă trei miniștri ai Cabinetului.
După ce au intrat, au fost suiți în niște mici vehicole și au trecut printr-un culoar lung, care avea de o parte și de alta calculatoare care mergeau. 1978, acum patruzeci și unu de ani, Nicolae Ceaușescu și mica delegație se uitau perplecși la pereții plini de calculatoare, și nu le venea să creadă ce văd. În fine, ajung într-o sală mare, în care era un ecran imens, în fața căruia au fost invitați de către Directorul Centrului.
,,După ce ne-am așezat în fața ecranului, unul de acolo, în halat alb, a început să apese pe ,,niște butoane” ( ale unei tastaturi) iar pe ecran a apărut harta României, cu patru puncte negre pe ea, care se mișcau”
- Domnule Președinte, aveți deasupra teritoriului patru avioane.
,,Ceaușescu s-a uitat la mine, noi eram muți, credeam că suntem în altă lume, nu am scos niciunul nici’un grai. Eram la mii de km depărtare de România, și ne spune unul că deasupra României sunt patru avioane.
- Stați liniștit, sunt civile.
...Liniște.
,,După ce ne lasă mască cu asta cu avioanele, se apucă să bată în butoanele alea din nou și pe harta României apar niște săgeți, niște linii, se mișcă, iar la un moment dat o zonă se mărește, apare un nume de localitate: Scornicești. Liniște mormânt: nu ne puteam lua ochii de la ecranul ală. Se mărește, apar case, după care una mărită.
- Aceasta este casa dumneavoastră de la Scornicești, Domnule Președinte, zice Directorul. O să scoatem o fotografie cu ea și vă rugăm să ne dați un autograf; este un obicei ca toți cei care intră aici să ne dea un autograf.
,,Ceaușescu nu scoate grai și semnează pe spatele ,,pozei” care a ieșit dintr-un aparat. Iar umblă ăla la ,,butoane”, iar apar niște săgeți, dar și niște semne și-l întreabă pe Ceaușescu:
- Domnule Președinte, știți că sub casa dumneavoastră de la Scornicești este lignit?
Ceaușescu nu a mai rezistat:
- I-auzi Ioane, ( Ion Avram, Ministrul Industriilor) suntem în Statele Unite, și ne spune Directoru’ că sub casa mea e lignit și tu nu știi?
- De unde să știu toa’șu președinte, că nu am aparatura lor.
În timpul scurtei discuții, Directorul iar începe să bată în butoanele alea, și se mută din nou imaginea. Ecranul prinde viață, alte linii, săgeți, tot felul de semne, după care se potolește. Se oprise deasupra Mării Negre:
- Domnule Președinte, aveți cele mai mari rezerve de petrol și gaze naturale din Europa, în Marea Neagră!
Dacă știți să le exploatați deveniți cea mai bogată țară din Europa!
“ Am rămas cu toții înmărmuriți. Primul care a vorbit a fost Ceaușescu:
- I-auzi Ioane, trebuie să le exploatăm!
- Nu avem sonde de foraj la mare adâncime, toa’șu președinte, nici rușii nu au, doar ei, americanii.
- Dacă vă permite programul, puteți să le vedeți la lucru în Golful Mexic.
- I-auzi Ștefane, ce program avem mâine?
- Texas, toa’șu președinte!
- Scurtează, mergem în Golful Mexic!
- Domnule Președinte, aveți deasupra teritoriului patru avioane.
,,Ceaușescu s-a uitat la mine, noi eram muți, credeam că suntem în altă lume, nu am scos niciunul nici’un grai. Eram la mii de km depărtare de România, și ne spune unul că deasupra României sunt patru avioane.
- Stați liniștit, sunt civile.
...Liniște.
,,După ce ne lasă mască cu asta cu avioanele, se apucă să bată în butoanele alea din nou și pe harta României apar niște săgeți, niște linii, se mișcă, iar la un moment dat o zonă se mărește, apare un nume de localitate: Scornicești. Liniște mormânt: nu ne puteam lua ochii de la ecranul ală. Se mărește, apar case, după care una mărită.
- Aceasta este casa dumneavoastră de la Scornicești, Domnule Președinte, zice Directorul. O să scoatem o fotografie cu ea și vă rugăm să ne dați un autograf; este un obicei ca toți cei care intră aici să ne dea un autograf.
,,Ceaușescu nu scoate grai și semnează pe spatele ,,pozei” care a ieșit dintr-un aparat. Iar umblă ăla la ,,butoane”, iar apar niște săgeți, dar și niște semne și-l întreabă pe Ceaușescu:
- Domnule Președinte, știți că sub casa dumneavoastră de la Scornicești este lignit?
Ceaușescu nu a mai rezistat:
- I-auzi Ioane, ( Ion Avram, Ministrul Industriilor) suntem în Statele Unite, și ne spune Directoru’ că sub casa mea e lignit și tu nu știi?
- De unde să știu toa’șu președinte, că nu am aparatura lor.
În timpul scurtei discuții, Directorul iar începe să bată în butoanele alea, și se mută din nou imaginea. Ecranul prinde viață, alte linii, săgeți, tot felul de semne, după care se potolește. Se oprise deasupra Mării Negre:
- Domnule Președinte, aveți cele mai mari rezerve de petrol și gaze naturale din Europa, în Marea Neagră!
Dacă știți să le exploatați deveniți cea mai bogată țară din Europa!
“ Am rămas cu toții înmărmuriți. Primul care a vorbit a fost Ceaușescu:
- I-auzi Ioane, trebuie să le exploatăm!
- Nu avem sonde de foraj la mare adâncime, toa’șu președinte, nici rușii nu au, doar ei, americanii.
- Dacă vă permite programul, puteți să le vedeți la lucru în Golful Mexic.
- I-auzi Ștefane, ce program avem mâine?
- Texas, toa’șu președinte!
- Scurtează, mergem în Golful Mexic!
,,In Golful Mexic, după ce a vizitat o platformă marină pe care o exploata Standard Oil Company ( viitor Exxon Mobil) Ceaușescu a spus că trebuie neapărat să construim și noi. I s-a explicat că este imposibil.”
- Ați mai zis voi că e imposibil și la altele, vorbim acasă!
- Ați mai zis voi că e imposibil și la altele, vorbim acasă!
Acasă, Ceaușescu s-a convins că nu putem face singuri o platformă marină de mare adâncime și am început negocierile cu SUA pentru exploatarea COMUNĂ a petrolului și gazelor din Marea Neagră. Ei urmau să exploreze și să exploateze prin Standard Oil Company ( ulterior Exxon Mobil); mai urma să ne punem de acord asupra procentelor din exploatare.
,,La finalul negocierilor între noi și americani, ne-am dus la Ceaușescu”
- Am căzut de acord cu Americanii, președintele Carter este de acord, vom face o Societate pe Acțiuni, vor face ei explorarea și exploatarea cu Standard Oil Company, utilajele lor, dacă sunteți de acord semnăm:
50% din profit SUA
50 % din profit România
,,La finalul negocierilor între noi și americani, ne-am dus la Ceaușescu”
- Am căzut de acord cu Americanii, președintele Carter este de acord, vom face o Societate pe Acțiuni, vor face ei explorarea și exploatarea cu Standard Oil Company, utilajele lor, dacă sunteți de acord semnăm:
50% din profit SUA
50 % din profit România
- 51% din Profit noi, a spus Ceaușescu!
- Tovarășu’ Președinte, utilajele lor, explorarea lor, exploatarea făcută de ei, rezervele noastre, nu merge, e totuși corect, 50-50 este corect.
- Bine, 50 ei, 50 noi. Așa rămâne, semnați cu ei!
- Tovarășu’ Președinte, utilajele lor, explorarea lor, exploatarea făcută de ei, rezervele noastre, nu merge, e totuși corect, 50-50 este corect.
- Bine, 50 ei, 50 noi. Așa rămâne, semnați cu ei!
Din 1978 România are o înțelegere semnată cu Administrația Americană reprezentată de președintelele SUA Jimmy Carter și cu Exxon Mobil (fost Standard Oil Company) privind explorarea și exploatarea rezervelor de Gaze și Petrol din Marea Neagră, profitul urmând să fie împărțit între SUA și România în procente egale, 50-50%!
Atunci când a fost în vizită în SUA, Klaus Werner Iohannis a știut de această înțelegere, și cu toate acestea a dat pe degeaba rezervele României. Ințelegerea scrisă trebuia doar invocată. Prin faptul că nu a cerut ceea ce i se cuvine României printr-o înțelegere scrisă, și prin faptul că vrea să modifice OUG 114, Iohannis se face vinovat de Înaltă Trădare față de Poporul Român. Conform Dreptului Internațional, SUA nu pot modifica unilateral o înțelegere scrisă, și de aceea aveau nevoie de un trădător care să se facă că nu știe de această înțelegere.
Condamnarea lui Dragnea și Declararea lui ca ,,persona non-grata” în SUA a fost cauzată de faptul că la fiecare ieșire publică Dragnea spunea ,,50 Exxon, 50 noi” fără să știe însă de existența acestei înțelegeri scrise.
Această Postare se adresează în egală măsură dumneavoastră, românii care trebuie să știți cum sunteți furați de către gașca lui Iohannis, dar și parlamentarilor care se vor face mâine vinovați de Înaltă Trădare dacă vor vota Guvernul Orban. Cum Orban a declarat public că va modifica OUG 114 în sensul dorit de Exxon Mobil, practic România va renunța de bunăvoie la dreptul ei din exploatarea propriilor rezerve.
Această postare se adresează în egală măsură și PSD și Vioricăi Dăncilă:
Dacă Viorica Dăncilă va spune public că se va bate pentru respectarea înțelegerii existente între România și SUA de 50-50% din profitul realizat din exploatarea gazelor, nu numai că are votul meu la alegerile prezidențiale, ci va avea tot sprijinul meu în perioada următoare pentru a fi viitorul președinte al României. Firesc că-i stau la dispoziție cu amănuntele pe care nu le-am putut face publice din rațiuni pe care le intuiți.
Consider că este o obligație morală a mea, ca și a tuturor românilor care vor fi aflat prin această postare de situația reală a rezervelor de la Marea Neagră, să facem totul pentru ca această bogăție imensă să revină poporului român, așa cum este și firesc.
Spunând încă odată că voi acuza toți parlamentarii care vor vota pentru Guvernul Orban și implicit pentru modificarea OUG 114, modificare scrisă în Programul de Guvernare a PNL, de Trădare Națională, vă doresc ceea ce ne dorim cu toții:
Dumnezeu să ajute România!
Dumnezeu să ajute Poporul Român!
Condamnarea lui Dragnea și Declararea lui ca ,,persona non-grata” în SUA a fost cauzată de faptul că la fiecare ieșire publică Dragnea spunea ,,50 Exxon, 50 noi” fără să știe însă de existența acestei înțelegeri scrise.
Această Postare se adresează în egală măsură dumneavoastră, românii care trebuie să știți cum sunteți furați de către gașca lui Iohannis, dar și parlamentarilor care se vor face mâine vinovați de Înaltă Trădare dacă vor vota Guvernul Orban. Cum Orban a declarat public că va modifica OUG 114 în sensul dorit de Exxon Mobil, practic România va renunța de bunăvoie la dreptul ei din exploatarea propriilor rezerve.
Această postare se adresează în egală măsură și PSD și Vioricăi Dăncilă:
Dacă Viorica Dăncilă va spune public că se va bate pentru respectarea înțelegerii existente între România și SUA de 50-50% din profitul realizat din exploatarea gazelor, nu numai că are votul meu la alegerile prezidențiale, ci va avea tot sprijinul meu în perioada următoare pentru a fi viitorul președinte al României. Firesc că-i stau la dispoziție cu amănuntele pe care nu le-am putut face publice din rațiuni pe care le intuiți.
Consider că este o obligație morală a mea, ca și a tuturor românilor care vor fi aflat prin această postare de situația reală a rezervelor de la Marea Neagră, să facem totul pentru ca această bogăție imensă să revină poporului român, așa cum este și firesc.
Spunând încă odată că voi acuza toți parlamentarii care vor vota pentru Guvernul Orban și implicit pentru modificarea OUG 114, modificare scrisă în Programul de Guvernare a PNL, de Trădare Națională, vă doresc ceea ce ne dorim cu toții:
Dumnezeu să ajute România!
Dumnezeu să ajute Poporul Român!
(Textul este preluat, persoana respectivă nu dorește expunere publică.)
Comentarii
Trimiteți un comentariu