Călătoria sufletului
Pot oare sufletul să-mi pot schimba
Cu fapta și cu rugăciunea?
Ispita nu e din voință
Ci din caracterul sufletului cuiva
Putem oare prin iubire și credință
Sufletul să reușim schimba?
Metehnele pe care le duci în viață
Trebuie în fapte bune să se soarbă
Decizia nu ne aparține
Este mult deasupra noastră deja
Mai poate sufletul spera
Că va fi cald și bine?
Ispita este un tăciune
Aprins de-al sufletului dor
Când totul e deșertăciune
Mai pot spera să nu cobor?
Ispita este lăcomie
Ce vine din străfunduri reci
Cum putem oare din simbrie
Genunchii ca să ții apleci?
Când am fost rău am bătut un cui
Într-un coșciug de nemurire
Durerea unde să ți-o spui
Când nu mai e împărtășire?
Când am fost bun am scos deja
Un cui mai ruginit de vreme
Cum poate timpul suporta
Atâtea cuie și blesteme?
Când am fost rău am dat arvună
Celui ce te vrea în întuneric
Putem schimba c-o faptă bună
Așa gând ezoteric?
Putem noi oare ajuta
Sufletul să-și schimbe haina
Lumina Lumii e acolo deja
Dar nimeni nu îi știe taina.
Iubirea este fapta bună
Făcută fără de simbrie
Putem purta a sângelui cunună
Și să trăim în armonie?
Răbdarea cât să ne suporte
Să nu mai păcătuim așa
Cum să opresc doar fapta rea
Și trupul să ne asculte?
În ce ape să mă scald anume
Să spăl al sufletului păcate
Din toate florile văzute
Să fac un suflet nou din toate
De toate-n viață avem parte
Dar crucea trebuie să o ducem sus
Avem și bube dar și nestemate
Doar cu credință la Isus.
Sufletul se spală cu lacrimă
Și cu voință bună împlinită
Putem schimba această patimă
Din soarta care ți-e sortită?
În toate există dualitate
Acum poți avea un plus
Dar vin și zile de minoritate
Și multe le ai doar pe minus.
Vor mai curge lacrimi și sudoare
Pe frunțile filozofilor de humă
Dar cel ce dă lacrimi amare
Doar Dumnezeu poate să spună.
Destinul unui OM e-o pânză de păianjen
Țesută-n gândurile mamei sale
Și multe căi nu vrem și nu putem
Degeaba ne jelim cu jale.
Când vreți copii gândiți și cu nădejde
De la concept la prototip final
De nu e fir la bine să ne lege
Poate ieși un om banal.
Mai ai răgaz încă 20 de ani
Să faci din el un suflet luminat
Apoi cu soarta te mai poți lupta
Căci clepsidra educației s-a cam terminat.
Pâinea sufletului se coace
Cu jale și cu răbdare multă
Și cu speranța că lui Dumnezeu îi place
Doamne ajută.
Comentarii
Trimiteți un comentariu