Libertatea presei

Libertatea presei



În 1953 în timpul unui banchet de la New York Press Club lui John Swinton, decanul ziariștilor din America, i s-a cerut să țină un toast în cinstea presei independente.

Iată răspunsul lui: Nu există în istoria Americii o presă independentă. O știți și voi și o știu și eu. Nici unul dintre voi nu îndrăznește să își exprime cinstit părerile în ziarul la care scrie. Sunt plătit tocmai pentru a nu-mi exprima opiniile cinstite în ziarul pentru care scriu.

Voi, ceilalți, sunteți plătiți ca să faceți la fel, și oricare dintre voi ar face nebunia de a-și scrie părerile în mod cinstit ar fi imediat expediat pe stradă, căutând de lucru.

Dacă mi-aș permite o părere cinstită întrunul din numerele ziarului meu, slujba mea ar dispărea în 24 de ore. Treaba jurnalistului este să distrugă adevărul, să mintă sfruntat, să pervertească, să denigreze, să lingă cizmele lui Mamon, să își vândă țara și neamul pentru pâinea cea de toate zilele.

O știți și voi și o știu și eu, și atunci de ce să închinăm pentru presa independentă? Suntem uneltele supuse și slugile bogătașilor din culise. Suntem Hopa-Mitică, ei trag sforile și noi dansăm. Talentele, posibilitățile și viețile noastre aparțin altor oameni. Suntem doar niște prostituați intelectuali.

„Omul obișnuit nu are acces direct la evenimentele vieții sociale, politice și economice, cu alte cuvinte la ceea ce se petrece în societatea în care trăiește. În cel mai bun caz, o persoană care nu își petrece zece ore pe zi la locul de muncă, alte opt ore dormind și restul în vreun local de distracții, poate avea șansa de a asista personal la unul sau două evenimente importante din orașul său. Totul se oprește însă aici.

Pentru a se informa despre ce se petrece în jurul lui, omul modern are la dispoziție o unică sursă: mass-media. La început au fost doar ziarele, apoi a apărut radioul, în ultimii treizeci de ani li s-au alăturat televizorul și internetul, dând oamenilor iluzia unei bogății informaționale și a diversității de opinie.”

Comentarii