[Poesys] Plugușorul lui Decebal

Plugușorul dacilor

de Ciprian Dragne

Aho, aho, copii și frați

Stați puțin și nu lucrați,

Lângă noi v-alăturați

Și cuvântul mi-ascultați:

S-a sculat mai an

Taica Decebal

Și-a încălecat

Pe-un cal ne-nvățat,

Cu nume de Graur,

Cu șaua de aur,

Cu frâu de mătasă,

Cât vița de groasă,

Negru ca cenușa,

Și-nvelit așa

C-o scumpă harșa.

Pentru a-l nostru rege

Ce-i viteaz cât zece

Ia sunați din zurgălăi

Să se-audă peste văi,

Peste văi și peste țară

Că acu e prima seară

Mânați măi flăcăi:

- Hăi, hăi!

Și de frâul cel ținea

Decebal mi-l apuca

Iute ce mi-l desfășa

Și-l încăleca

Pentru a se înălța

Și-a se-nfățișa

Pentru un cuvânt

La zeul cel mare

Cu chipul în soare

De pe muntele cel sfânt

Cu vârful cel mare

De pe acest pământ,

Cu-n nume de om

Simplu ca Ion

Ce-i spune Ionon,

De pe Kogaion.

Pentru a-l nostru rege

Ce-i viteaz cât zece

Ia sunați din zurgălăi

Să se-audă peste văi,

Peste văi și peste țară

Că acu e prima seară

Mânați măi flăcăi:

- Hăi, hăi!

Decebal s-a ridicat

Pe cărarea de urmat

Către Kogaion,

Cu streagul lupon,

Lângă chipul cel călit

De vânturi cioplit

De ploi limpezit

Și de soare pârjolit

Al lui Zamolxe cel drept

Și la vorbă înțelept.

Pentru a-l nostru rege

Ce-i viteaz cât zece

Ia sunați din zurgălăi

Să se-audă peste văi,

Peste văi și peste țară

Că acu e prima seară

Mânați măi flăcăi:

- Hăi, hăi!

La templul de sus

Pus către apus

El s-a întâlnit

Cu prații cei mari

Și tineri șoimari

Ce au meditat

Și îngenuncheat

Pe paturi de grus

Zile, săptămâni

Pentru ani mai buni

Și zile senine

Că-s holde puține,

Iar ploile-ntruna

Au distrus cununa

Căci de luni de zile

Câmpul e brumat

Iar văzduhul lacrimat.

Pentru a-l nostru rege

Ce-i viteaz cât zece

Ia sunați din zurgălăi

Să se-audă peste văi,

Peste văi și peste țară

Că acu e prima seară

Mânați măi flăcăi:

- Hăi, hăi!

După un lung sfat

La foc asezat

Cu prații cei mari

Și alți bătrânari

Ce la apus a-nceput

Și pân-la răsărit a ținut

Au decis degrabă

Faptă să înceapă

Viile să arză

Loc mănos să iasă

Pentru holde noi

Hrănite de ploi.

Și în scări s-a ridicat,

Ca s-aleagă loc curat

De arat și semănat.

Și-n curând s-a apucat,

Câmpul neted de arat,

În lungis

Si-n curmezis.

S-a apucat într-o joi,

C-un plug cu doisprezece boi:

Boi bourei

În coadă dalbei,

În frunte țintăței.

Mânați măi flăcăi:

- Hăi, hăi!

Ziua toată s-a lucrat,

Brazda neagră au răsturnat

Și prin brazde-a semănat

Grâu mărunt și grâu de vară,

Să dea Domnul să răsară.

Și când lucrul s-a sfârșit

Iată, mare, s-a stârnit,

Un vânt mare pe pământ

Și ploi multe după vânt,

Pământul de-a răcorit

Și sămânța a-ncolțit

La lună, la săptămână

Poți să ții auru-n mână

Și să umplii care multe

Trase de multe cornute.

Pentru a-l nostru rege

Ce-i viteaz cât zece

Ia sunați din zurgălăi

Să se-audă peste văi,

Peste văi și peste țară

Că acu e prima seară

Mânați măi flăcăi:

- Hăi, hăi!

Și se duse ca să vadă

De i-a dat Dumnezeu roadă

Și de-i grâul răsărit

Ori de-i spicul aurit.

Mânați măi flăcăi: hăi, hăi!

Decebal iute s-a întors...

Și din grajd pe loc a scos

Un alt cal mai năzdrăvan,

Cum nu-i place lui Traian:

Negru ca corbul

Iute ca focul,

De nu-l prindea locul;

Cu potcoave de argint

Ce te-ajută la iuțit.

El voios a-ncălecat,

La Tighina a plecat

Și oțel a căpătat

Ca să facă seceri mari

Pentru secerători tari.

Și să facă seceri mici

Pentru copilași voinici.

Și-a strâns fine și vecine

Și vreo trei babe bătrâne,

Care știu rândul la pâne;

Și pe câmp i-a dus

Și pe toți i-a pus,

La lucrul pământului

În răcoarea vântului.

Ei cu stânga apucau

Și cu dreapta secerau

Și prin lan înaintau

De părea ca înotau.

Pentru a-l nostru rege

Ce-i viteaz cât zece

Ia sunați din zurgălăi

Să se-audă peste văi,

Peste văi și peste țară

Că acu e prima seară

Mânați măi flăcăi:

- Hăi, hăi!

Alții în urma lor legau

Și clăi mândre ridicau,

Apoi carele-ncărcau

Și pe toate le cărau

În capul pământului,

Sub bătaia vântului.

Arie pe loc făceau

Și grâul îl treierau;

Harabale încărcau

Și la moară le porneau.

Și turnau deasupra-n coș

Grâu mărunțel de cel roș,

De sub piatra în covată

Curgea faină curată.

Decebal se bucura,

Zeciuială morii da

Și voios se înturna.

Pentru a-l nostru rege

Ce-i viteaz cât zece

Ia sunați din zurgălăi

Să se-audă peste văi,

Peste văi și peste țară

Că acu e prima seară

Mânați măi flăcăi:

- Hăi, hăi!

Iară mândra jupâneasă

Auzea tocmai din casă

Chiotul flăcăilor

Scârțâitul carelor.

Pentru a-l nostru rege

Ce-i viteaz cât zece

Ia sunați din zurgălăi

Să se-audă peste văi,

Peste văi și peste țară

Că acu e prima seară

Mânați măi flăcăi:

- Hăi, hăi!

In cămară ea mergea

Și din cui își alegea

Sită mare și cam deasă

Tot ca pânza de mătasă.

Și cernea, mare, cernea,

Ninsoare se așternea;

Apoi pâne plămădea

Și-o lăsa până dospea.

Și pentru a noastră regină

Că ne primește senină

Și ne dă carafa plină

Ia sunați din zurgălăi

Să se-audă peste văi,

Peste văi și peste țară

Că acu e prima seară

Mânați măi flăcăi:

- Hăi, hăi!

Colacei că învârtea

Pe lopată mi-i culca

Și-n cuptor mi-i arunca;

Apoi iară cu lopata,

Rumeni îi scotea și... gata!

Atunci ea-mpărțea vreo cinci,

La flăcăii cei voinici

Și-mpărțea trei colacei

La copiii mititei.

Și pentru a noastră regină

Că ne primește senină

Și ne dă carafa plină

Ia sunați din zurgălăi

Să se-audă peste văi,

Peste văi și peste țară

Că acu e prima seară

Mânați măi flăcăi:

- Hăi, hăi!

Cum a dat Dumnezeu-An,

Holde mândre peste an

Decebal era-nțelept

Gândul zeilor cel drept

Dacă sfatul l-a urmat

Și fapta a-ncununat.

Astfel să dea și la voi

Ca s-avem parte și noi.

Pentru a-l nostru rege

Ce-i viteaz cât zece

Ia sunați din zurgălăi

Să se-audă peste văi,

Peste văi și peste țară

Că acu e prima seară

Mânați măi flăcăi:

- Hăi, hăi!

Să vă fie casa, casa;

Să vă fie masa, masa;

Tot cu mesele întinse

Și făcliile aprinse.

Și la anul să trăiți,

Să vă găsim înfloriți,

Ca merii,

Ca perii,

În mijlocul verii,

Ca toamna bogată

De toate-ndestulată.

Pentru a-l nostru rege

Ce-i viteaz cât zece

Ia sunați din zurgălăi

Să se-audă peste văi,

Peste văi și peste țară

Că acu e prima seară

Mânați măi flăcăi: - Hăi, hăi!

Mâine anul se-nnoiește,

Plugușorul se porneste

Și începe a brăzda,

Pe la case a ura:

Iarna-i grea, omătul - mare,

Semne bune anul are,

Semne bune de belșug

Pentru brazda de sub plug.

       Zeii binecuvântează

Casa care se urează!

Anul Nou cu bucurie

Întru mulți ani să vă fie!

Pentru a-l nostru rege

Ce-i viteaz cât zece

Ia sunați din zurgălăi

Să se-audă peste văi,

Peste văi și peste țară

Doar acu e prima seară

Mânați măi flăcăi: Hăi, hăi!

...

Și-nc-o dată măi flăcăi: Hăi, hăi!

Cu bine să mergeți

Sănătate să aveți

În vremurile ce ne mai vin

Căci drumul nu-l știm deplin.

Noul An să vă găsească

Bucuroși de zi măiastră

Și mai mulți copii acasă

Cu țarina tot strămoșească.

Noul An să vă aducă

Sănătate pentru muncă

Și belșug în ce lipsește

La inimă ce tânjește.

Și mai am înc-o dorință

Și o spun dintr-o credință

Să păstrăm a noastră țară

Că ne este milenară.

Și vă urez pentru mâine

Geților, să ne-nfăptuim Unirea

Într-o singură pâine

Acolo ne stă nemurirea.

...

Epilog:

După mii de ani de trai

Obiceiul să-l mai ai

În colinde să mai crezi

Pe la case să urezi

Cu colindul să mai mergi

Fapte bune să culegi

Pe bătrâni să ți mai vezi

Ca să stai pe câmpii verzi.

Pentru a-l nostru Decebal

Ce ne-ndruma de pe cal

Care nu s-a lăsat prins

Cănd dușmanul l-a ucis.

Pentru a-l nostru rege

Fost viteaz cât zece

Ia sunați din zurgălăi

Să se-audă peste văi,

Peste văi și peste țară

Doar acu e prima seară

Mânați măi flăcăi: Hăi, hăi!

...

Și-nc-o dată măi flăcăi: Hăi, hăi!

Să mergeți cu bine

... și cu sănătate

... prin vremurile care vor veni! 

Bucuresti, 31 Decembrie 2018

Bibliografie:
1. Cultura română și tradițiile populare sănătoase.

PS:
1.) De ce nu se potrivesc formele de plugușor care se cântă astăzi, cu imperiul roman a lui Traianvs?
- Pentru că legionarii romani erau puturoși din fire, lucrau doar pentru captură, nu din pasiune;
- Traianvs era pederast;
- Toți împărații imperiului roman erau atât de lacomi și de încrezuți încât comandau ode doar pentru amuzament bufonilor curții regale;
- Visau la nemurire prin lucruri mărunte și degradabile.