Plugușorul
dacilor
de
Ciprian Dragne
Aho,
aho, copii și frați
Stați
puțin și nu lucrați,
Lângă
noi v-alăturați
Și
cuvântul mi-ascultați:
S-a
sculat mai an
Taica
Decebal
Și-a
încălecat
Pe-un
cal ne-nvățat,
Cu
nume de Graur,
Cu
șaua de aur,
Cu
frâu de mătasă,
Cât
vița de groasă,
Negru
ca cenușa,
Și-nvelit
așa
C-o
scumpă harșa.
Pentru
a-l nostru rege
Ce-i
viteaz cât zece
Ia
sunați din zurgălăi
Să
se-audă peste văi,
Peste
văi și peste țară
Că
acu e prima seară
Mânați
măi flăcăi:
-
Hăi, hăi!
Și
de frâul cel ținea
Decebal
mi-l apuca
Iute
ce mi-l desfășa
Și-l
încăleca
Pentru
a se înălța
Și-a
se-nfățișa
Pentru
un cuvânt
La
zeul cel mare
Cu
chipul în soare
De
pe muntele cel sfânt
Cu
vârful cel mare
De
pe acest pământ,
Cu-n
nume de om
Simplu
ca Ion
Ce-i
spune Ionon,
De
pe Kogaion.
Pentru
a-l nostru rege
Ce-i
viteaz cât zece
Ia
sunați din zurgălăi
Să
se-audă peste văi,
Peste
văi și peste țară
Că
acu e prima seară
Mânați
măi flăcăi:
-
Hăi, hăi!
Decebal
s-a ridicat
Pe
cărarea de urmat
Către
Kogaion,
Cu
streagul lupon,
Lângă
chipul cel călit
De
vânturi cioplit
De
ploi limpezit
Și
de soare pârjolit
Al
lui Zamolxe cel drept
Și
la vorbă înțelept.
Pentru
a-l nostru rege
Ce-i
viteaz cât zece
Ia
sunați din zurgălăi
Să
se-audă peste văi,
Peste
văi și peste țară
Că
acu e prima seară
Mânați
măi flăcăi:
La
templul de sus
Pus
către apus
El
s-a întâlnit
Cu
prații cei mari
Și
tineri șoimari
Ce
au meditat
Și
îngenuncheat
Pe
paturi de grus
Zile,
săptămâni
Pentru
ani mai buni
Și
zile senine
Că-s
holde puține,
Iar
ploile-ntruna
Au
distrus cununa
Căci
de luni de zile
Câmpul
e brumat
Iar
văzduhul lacrimat.
Pentru
a-l nostru rege
Ce-i
viteaz cât zece
Ia
sunați din zurgălăi
Să
se-audă peste văi,
Peste
văi și peste țară
Că
acu e prima seară
Mânați
măi flăcăi:
-
Hăi, hăi!
După
un lung sfat
La
foc asezat
Cu
prații cei mari
Și
alți bătrânari
Ce
la apus a-nceput
Și
pân-la răsărit a ținut
Au
decis degrabă
Faptă
să înceapă
Viile
să arză
Loc
mănos să iasă
Pentru
holde noi
Hrănite
de ploi.
Și
în scări s-a ridicat,
Ca
s-aleagă loc curat
De
arat și semănat.
Și-n
curând s-a apucat,
Câmpul
neted de arat,
În
lungis
Si-n
curmezis.
S-a
apucat într-o joi,
C-un
plug cu doisprezece boi:
Boi
bourei
În
coadă dalbei,
În
frunte țintăței.
Mânați
măi flăcăi:
-
Hăi, hăi!
Ziua
toată s-a lucrat,
Brazda
neagră au răsturnat
Și
prin brazde-a semănat
Grâu
mărunt și grâu de vară,
Să
dea Domnul să răsară.
Și
când lucrul s-a sfârșit
Iată,
mare, s-a stârnit,
Un
vânt mare pe pământ
Și
ploi multe după vânt,
Pământul
de-a răcorit
Și
sămânța a-ncolțit
La
lună, la săptămână
Poți
să ții auru-n mână
Și
să umplii care multe
Trase
de multe cornute.
Pentru
a-l nostru rege
Ce-i
viteaz cât zece
Ia
sunați din zurgălăi
Să
se-audă peste văi,
Peste
văi și peste țară
Că
acu e prima seară
Mânați
măi flăcăi:
-
Hăi, hăi!
Și
se duse ca să vadă
De
i-a dat Dumnezeu roadă
Și
de-i grâul răsărit
Ori
de-i spicul aurit.
Mânați
măi flăcăi: hăi, hăi!
Decebal
iute s-a întors...
Și
din grajd pe loc a scos
Un
alt cal mai năzdrăvan,
Cum
nu-i place lui Traian:
Negru
ca corbul
Iute
ca focul,
De
nu-l prindea locul;
Cu
potcoave de argint
Ce
te-ajută la iuțit.
El
voios a-ncălecat,
La
Tighina a plecat
Și
oțel a căpătat
Ca
să facă seceri mari
Pentru
secerători tari.
Și
să facă seceri mici
Pentru
copilași voinici.
Și-a
strâns fine și vecine
Și
vreo trei babe bătrâne,
Care
știu rândul la pâne;
Și
pe câmp i-a dus
Și
pe toți i-a pus,
La
lucrul pământului
În
răcoarea vântului.
Ei
cu stânga apucau
Și
cu dreapta secerau
Și
prin lan înaintau
De
părea ca înotau.
Pentru
a-l nostru rege
Ce-i
viteaz cât zece
Ia
sunați din zurgălăi
Să
se-audă peste văi,
Peste
văi și peste țară
Că
acu e prima seară
Mânați
măi flăcăi:
-
Hăi, hăi!
Alții
în urma lor legau
Și
clăi mândre ridicau,
Apoi
carele-ncărcau
Și
pe toate le cărau
În
capul pământului,
Sub
bătaia vântului.
Arie
pe loc făceau
Și
grâul îl treierau;
Harabale
încărcau
Și
la moară le porneau.
Și
turnau deasupra-n coș
Grâu
mărunțel de cel roș,
De
sub piatra în covată
Curgea
faină curată.
Decebal
se bucura,
Zeciuială
morii da
Și
voios se înturna.
Pentru
a-l nostru rege
Ce-i
viteaz cât zece
Ia
sunați din zurgălăi
Să
se-audă peste văi,
Peste
văi și peste țară
Că
acu e prima seară
Mânați
măi flăcăi:
-
Hăi, hăi!
Iară
mândra jupâneasă
Auzea
tocmai din casă
Chiotul
flăcăilor
Scârțâitul
carelor.
Pentru
a-l nostru rege
Ce-i
viteaz cât zece
Ia
sunați din zurgălăi
Să
se-audă peste văi,
Peste
văi și peste țară
Că
acu e prima seară
Mânați
măi flăcăi:
-
Hăi, hăi!
In
cămară ea mergea
Și
din cui își alegea
Sită
mare și cam deasă
Tot
ca pânza de mătasă.
Și
cernea, mare, cernea,
Ninsoare
se așternea;
Apoi
pâne plămădea
Și-o
lăsa până dospea.
Și
pentru a noastră regină
Că
ne primește senină
Și
ne dă carafa plină
Ia
sunați din zurgălăi
Să
se-audă peste văi,
Peste
văi și peste țară
Că
acu e prima seară
Mânați
măi flăcăi:
-
Hăi, hăi!
Colacei
că învârtea
Pe
lopată mi-i culca
Și-n
cuptor mi-i arunca;
Apoi
iară cu lopata,
Rumeni
îi scotea și... gata!
Atunci
ea-mpărțea vreo cinci,
La
flăcăii cei voinici
Și-mpărțea
trei colacei
La
copiii mititei.
Și
pentru a noastră regină
Că
ne primește senină
Și
ne dă carafa plină
Ia
sunați din zurgălăi
Să
se-audă peste văi,
Peste
văi și peste țară
Că
acu e prima seară
Mânați
măi flăcăi:
-
Hăi, hăi!
Cum
a dat Dumnezeu-An,
Holde
mândre peste an
Decebal
era-nțelept
Gândul
zeilor cel drept
Dacă
sfatul l-a urmat
Și
fapta a-ncununat.
Astfel
să dea și la voi
Ca
s-avem parte și noi.
Pentru
a-l nostru rege
Ce-i
viteaz cât zece
Ia
sunați din zurgălăi
Să
se-audă peste văi,
Peste
văi și peste țară
Că
acu e prima seară
Mânați
măi flăcăi:
-
Hăi, hăi!
Să
vă fie casa, casa;
Să
vă fie masa, masa;
Tot
cu mesele întinse
Și
făcliile aprinse.
Și
la anul să trăiți,
Să
vă găsim înfloriți,
Ca
merii,
Ca
perii,
În
mijlocul verii,
Ca
toamna bogată
De
toate-ndestulată.
Pentru
a-l nostru rege
Ce-i
viteaz cât zece
Ia
sunați din zurgălăi
Să
se-audă peste văi,
Peste
văi și peste țară
Că
acu e prima seară
Mânați
măi flăcăi: -
Hăi, hăi!
Mâine
anul se-nnoiește,
Plugușorul
se porneste
Și
începe a brăzda,
Pe
la case a ura:
Iarna-i
grea, omătul - mare,
Semne
bune anul are,
Semne
bune de belșug
Pentru
brazda de sub plug.
Zeii
binecuvântează
Casa
care se urează!
Anul
Nou cu bucurie
Întru
mulți ani să vă fie!
Pentru
a-l nostru rege
Ce-i
viteaz cât zece
Ia
sunați din zurgălăi
Să
se-audă peste văi,
Peste
văi și peste țară
Doar
acu e prima seară
Mânați
măi flăcăi: Hăi, hăi!
...
Și-nc-o
dată măi flăcăi: Hăi, hăi!
Cu
bine să mergeți
Sănătate
să aveți
În
vremurile ce ne mai vin
Căci
drumul nu-l știm deplin.
Noul
An să vă găsească
Bucuroși
de zi măiastră
Și
mai mulți copii acasă
Cu
țarina tot strămoșească.
Noul
An să vă aducă
Sănătate
pentru muncă
Și
belșug în ce lipsește
La
inimă ce tânjește.
Și
mai am înc-o dorință
Și
o spun dintr-o credință
Să
păstrăm a noastră țară
Că
ne este milenară.
Și
vă urez pentru mâine
Geților, să ne-nfăptuim Unirea
Într-o
singură pâine
Acolo
ne stă nemurirea.
...
Epilog:
După
mii de ani de trai
Obiceiul
să-l mai ai
În
colinde să mai crezi
Pe
la case să urezi
Cu
colindul să mai mergi
Fapte
bune să culegi
Pe
bătrâni să ți mai vezi
Ca
să stai pe câmpii verzi.
Pentru
a-l nostru Decebal
Ce
ne-ndruma de pe cal
Care
nu s-a lăsat prins
Cănd
dușmanul l-a ucis.
Pentru
a-l nostru rege
Fost
viteaz cât zece
Ia
sunați din zurgălăi
Să
se-audă peste văi,
Peste
văi și peste țară
Doar
acu e prima seară
Mânați
măi flăcăi: Hăi, hăi!
...
Și-nc-o
dată măi flăcăi: Hăi, hăi!
Să
mergeți cu bine
...
și cu sănătate
...
prin vremurile care vor veni!
Bucuresti, 31 Decembrie 2018
Bibliografie:
1. Cultura română și tradițiile populare sănătoase.
PS:
1.) De ce nu se potrivesc formele de plugușor care se cântă astăzi, cu imperiul roman a lui Traianvs?
- Pentru că legionarii romani erau puturoși din fire, lucrau doar pentru captură, nu din pasiune;
- Traianvs era pederast;
- Toți împărații imperiului roman erau atât de lacomi și de încrezuți încât comandau ode doar pentru amuzament bufonilor curții regale;
- Visau la nemurire prin lucruri mărunte și degradabile.
1. Cultura română și tradițiile populare sănătoase.
PS:
1.) De ce nu se potrivesc formele de plugușor care se cântă astăzi, cu imperiul roman a lui Traianvs?
- Pentru că legionarii romani erau puturoși din fire, lucrau doar pentru captură, nu din pasiune;
- Traianvs era pederast;
- Toți împărații imperiului roman erau atât de lacomi și de încrezuți încât comandau ode doar pentru amuzament bufonilor curții regale;
- Visau la nemurire prin lucruri mărunte și degradabile.
Comentarii
Trimiteți un comentariu