Gânduri de Moș Nicolae
Dec.2018
Noian de vise mă-mpresoară,
Și atâta frumusețe e în jur,
Că parcă vrea ca să mă doară
Acest vânt nou de primăvară
Ce iernii îi caută cusur.
Și sufletul se vrea descătușat,
De sloiurile dimineților pustii
Si-atunci eu liber l-am lăsat,
Să meargă pe la colindat
Prin luncile mai rubinii.
Și a plecat la colindat pe râuri
și de-un nor apoi s-a agățat
Și-a stat o vreme atârnat
până un înger l-a salvat,
De fulgerele dintre gânduri.
Dar a plecat din nou la drum,
târând cu greu al vieții dor
și s-a izbit de-un alt rătăcitor,
ce la răscruce se afla întâmplător
Și care se visa parfum.
I-a spus pardon și mai departe a plecat
Dar zâmbetul de-atunci nu l-a uitat
Căci a plecat îngândurat
Și noapte grea pe drum l-a apucat
Că nu mai știu pe unde a-noptat.
Și-acum puțin cam speriat,
Voia la mine să se întoarcă
Dar rătăcise calea dreaptă,
Doar c-o lumină palidă și caldă
O rugă a scăpat îngândurat.
A căutat apoi neîncetat
A căutat pădurea toată
O scorbură cât mai întunecată
Și s-a ascuns de-a lumii judecată
Și-a cugetat la tot ce sa-ntâmplat.
De mă întorc, voi fi încorsetat?
Degrabă oare eu voi fi certat
Sau poate blestemat?
La colț voi sta eu iarăși supărat.
Și lacrimi noi vărsa-voi neîncetat.
Neimplinirile ce port nu sunt puține
Neliniști multe voi căra cu mine
Și voi căra a lor povară
Mai bine mă ascund aici
Măcar până la următoarea vară.
Dar stai, nu-i bine eu ce fac!
Mai bine eu cu soarta să mă-mpac
Să-mi cer iertare pentru vorbele 'asvârlite
Și pentru faptele din plin greșite
Mai pot eu oare răul să-l desfac?
Păcat că nu e primăvară...
Dar pentru că-i o seară de ajun
Caut iertare și noi gânduri bune
Îmi fac ghetuțele, curate mi le pun
Și sper să facă Nicolae o minune
Să regăsesc o cale de-n nou drum,
Cu și mai multe bucurii de-acum.
Comentarii
Trimiteți un comentariu